DRAGOSTE ȘI SPIRITUALITATE

Puterea de-a spune "Adio"...

2011-04-02T11:14:00.000+03:00

”Devii un om puternic atuncicând poți să spui ”Adio” cui iubești și să rămâi totuși fericit...”
Citat deAdina-Cristinela Ghinescu

Pentru mai multe citate și aforisme
mergeți la pagina oficială pe Facebook

Your heart is not open so I must go... I wanna go Higher!

Madonna - The Power of Goodbye

Cunoscându-ți gândul, îți cunoști viitorul...

POEME VIZUALE 2011 by Adina-Cristinela Ghinescu

2011-03-01T05:39:00.008+02:00

Adina-Cristinela Ghinescu

prezintă:

POEME VIZUALE 2011
Education & Entertainment

din volumele:

OAMENII PLANETEI - versuri de Adina-Cristinela Ghinescu

Montajul, textul & prelucrarea imaginilor: Adina-Cristinela Ghinescu

Video creation by Adina-Cristinela Ghinescu

Poem vizual "Oamenii planetei" din volumul de poezie și proză "Șoptit de Dumnezeu", autor Adina-Cristinela Ghinescu

Video-poem "People of the Planet" from the poetry & prose volume "Whispered by God" by the author Adina-Cristinela Ghinescu

CÂND DRAGOSTEA PLÂNGE... - versuri de Adina-Cristinela Ghinescu

Montajul, textul & prelucrarea imaginilor: Adina-Cristinela Ghinescu
Video creation by Adina-Cristinela Ghinescu

Poem vizual "Când dragostea plânge..." din volumul "Să ai ce să pierzi..." (2007), autor Adina-Cristinela Ghinescu
Video-poem "When the love cries..." from the poetry volume "To have something to lose..." (2007) by the author Adina-Cristinela Ghinescu

ADINA-CRISTINELA GHINESCU - film promo cu aforisme

Film de prezentare & promo
Montajul și prelucrare imagine: Adina-Cristinela Ghinescu
Citatele & aforismele: Adina-Cristinela Ghinescu
Toate drepturile rezervate
Copyright © 2011 Adina-Cristinela Ghinescu

Official Site:
www.adinacristinelaghinescu.piczo.com
Blog:
Blog Oficial Adina-Cristinela Ghinescu

YouTube Channel:
Adina-Cristinela Ghinescu Official Channel
Facebook:
Pagina de Profil
Pagina Oficială pe Facebook:
Pagina de fani

Controverse Existențiale (6)

2010-11-18T06:04:00.001+02:00

Puţin despre Adevăr...

din volumul antologic Florilegiu - proză scurtă (2010)

autor Adina-Cristinela Ghinescu

Nu tot ce ştii reprezintă Adevărul...Nu tot ce cunoşti şi aplici poate fi corect...Nu în tot ce eşti încredinţat aparţine adevăratelor încredinţări...Nu tot ce crezi că ştii este tot ce îţi trebuie pentru a-ţi asigura eternitatea...dacă îţi iubeşti sufletul şi implicit pe tine...iată formula de succes pentru tine: IMSS…adică:

Informarea (care este Mama Înţelepciunii). Mereu informează-te şi ţine-ţi…

Mintea deschisă (care este posibilitate de evoluţie rapidă în orice domeniu, mai ales spiritual, cel mai important dintre toate).

Scop: salvarea ta.

Sensul: vine să-ţi reamintească că tot ce eşti şi ai aici pe pământ (inclusiv familie şi cei dragi) este pentru puţină vreme şi ceasul plecării tale de pe acest pământ poate veni oricand…chiar pe neaşteptate.

Întrebare: ai ceva de pierdut dacă te deschizi să cunoşti ceva în plus?

Răspuns: NU! Niciodată!

Formula dă rezultate neaşteptat de miraculoase. Succes!

Editura - EMMA, Orăștie, 2010
Coordonator proiect & Editor - Ileana-Lucia Floran
Prefațator - Adina-Cristinela Ghinescu
Coperta - Adina-Cristinela Ghinescu
Mini recenzia copertă - Adina-Cristinela Ghinescu

Copyright © 2007-2010 Adina-Cristinela Ghinescu. Toate drepturile rezervate.

Rețetă pentru rănile care nu se văd - Partea 1 Reteta pentru ranile care nu se vad Part 1 pe video.ele.ro

Rețetă pentru rănile care nu se văd - Partea a-II-a Reteta pentru ranile care nu se vad Part 2 pe video.ele.ro

Film editat şi creat de Adina-Cristinela Ghinescu
Text sub copyright
Film edited & created by ACG
Text under copyright

Material self-help din volumul "Să ai ce să pierzi..."
Self-help material from the book "To have something to lose..."
© 2007 adina-cristinela ghinescu
http://www.adinacristinelaghinescu.piczo.com

Toate drepturile rezervate
All rights reserved

Sufletul pereche este Dragostea ta semănată

2010-11-18T05:45:00.001+02:00

din volumul antologic Florilegiu - proză scurtă (2010)

un articol de Adina-Cristinela Ghinescu

Dacă te-ai întrebat vreodată de există pe acest pământ jumătatea perfectă...răspunsul este NU. Dacă întâlneşti pe cineva şi crezi că este perfect, mai bine ai fugi cât de repede poţi în direcţia opusă, pentru că...nu există nimeni perfect pe acest pământ.

Adevăratul tău suflet pereche nu este ales pentru a-ţi fi confortabil a trăi lângă el, ci a te provoca zilnic să devii mai mult decât eşti. Este o persoană care îţi accesează toate butoanele, declanşând în tine controversele existenţei tale. Este o persoană care te scoate din fire, iritându-te prin lucruri banale în fiecare zi a vieţii tale şi te obligă să-ţi vezi erorile, disfuncţiile persoanei tale, cu scopul de a te ajuta să creşti...să devii mai mult decât eşti. Sufletul pereche nu este ales la întâmplare... şi îl vei recunoaşte prin faptul că îţi este greu să trăieşti lângă el, deoarece te provoacă să fii mult mai mult decât erai înainte. Nu este uşor să găseşti adevăratul tău suflet pereche, aşa cum nu este uşor să ai o căsnicie frumoasă... Însă, important este să nu ne mulţumim cu „uşorul” vieţii. Calea uşoară aleasă în viaţă nu te ajută cu nimic să creşti, nu te ajută cu nimic să evoluezi devenind o persoană mai bună, atât pentru tine, cât şi pentru cei din jurul tău.

Să reţinem că „uşorul” nu te provoacă să gândeşti, şi nici să te redescoperi...nu-ţi reîmprospătează fiinţa ca ea să înflorească, să dea roade alese şi să devină nemuritoare într-o zi... „Uşorul” ales în viaţă este o alternativă confortabilă şi înseamnă de fapt a alege să nu creşti. A alege comoditatea, înseamnă a prefera stagnarea.

Să mulţumim lui Dumnezeu în fiecare zi că avem prin sufletul nostru pereche, sau în familia noastră, ori în viaţa noastră, persoane care ne provoacă să gândim şi să ne autoanalizăm înspre a creşte şi a ne maturiza spiritual, căci asta este de fapt autocunoaşterea, trăsătură care ne oferă posibilităţi infinite în a ne ajuta atât pe noi înşine, făcându-ne viaţa mai frumosă, cât şi pe cei din jurul nostru. Aceasta este definiţia mea despre dragoste adevărată. Dacă ajungi în momentul când nu mai vrei să descoperi mai mult decât deja cunoşti, atunci înseamnă că a venit momentul când încetezi să mai creşti... Şi atunci, în acel moment... tu, de fapt... mori. Murind, este momentul când devii un nimic. Acum, întrebă-te: este bine ce ai ales în viaţa ta?...

Dragostea înseamnă creştere. Drogostea nu are prejudecată, reguli şi graniţe. Dragostea dăruieşte şi ne învaţă să strălucim. Sufletul tău pereche este Dragostea pe care ai semănat-o în jurul tău de-a lungul vieţii tale...

„Tot ce ai semănat vei culege într-o zi...” şi ar fi bine să începi să crezi în asta!

Editura - EMMA, Orăștie
Coordonator proiect & Editor - Ileana-Lucia Floran
Prefațator - Adina-Cristinela Ghinescu
Coperta - Adina-Cristinela Ghinescu
Mini recenzia copertă - Adina-Cristinela Ghinescu

URMĂRIȚI AICI FILMUL SUFLETUL PERECHE (Soul Mate)

Creație videografică semnată Adina-Cristinela Ghinescu

ROMANIA

Site Oficical: www.adinacristinelaghinescu.piczo.com

Mesaj educativ despre modul de a privi pe cel de langa tine. Very useful message about you and your soul mate.

Dragoste, sau cafea cu frişcă ?….

2010-11-18T05:12:00.003+02:00

un articol de Adina-Cristinela Ghinescu

din volumul antologic

Florilegiu – proză scurtă (2010)

Omul se naşte pentru a iubi. Se zice că degeaba ai trăit pe acest pământ dacă nu ai iubit…Să fie oare doar un clişeu învechit?

În modernismul epocii noastre, oamenii se confruntă tot mai des în diversele circumstanţe de viaţă (direct proporţionale cu nivelul existenţial al fiecăruia), cu noţiunea de dragoste şi „urmările” sale inerente : varietate de complicaţii, evoluţii, decăderi, vindecări şi îmbolnăviri, combinaţii sau solitudini, care pentru unii sunt „mumă” şi pentru alţii „ciumă”.

În fiecare zi trec pe lângă mine alţi oameni faţă de ziua precedentă; unii dintre ei, în graba lor mă ating sau mă îmbrâncesc. Observ atent persoana care a trecut pe lângă mine, parcă invitându-mă s-o studiez. Curioasă mă întreb în sinea mea dacă acel om a cunoscut dragostea. Este o întrebare firească, dar şi absurdă totodată, cum şi dragostea este cel mai firesc sentiment, dar paradoxal… şi iraţional de-o potrivă. În consecinţă, a iubi poate fi un act firesc, sau un act absurd. Dragostea care este cu adevărat genuină este întotdeauna iraţională, asta e cert; ea nu are şi nu cere motive, argumente, justificări sau interese pentru a exista…ea doar există…sau nu.

Omul s-a născut pentru a iubi. Numai dragostea îl învaţă pe om a dărui, a cunoaşte şi a se cunoaşte, a se jertfi, a se lepăda de sine, a împărtăşi, a evolua, a se desăvârşi spiritual. Dar oare mai avem noi astăzi nevoie de dragoste?… Astăzi, când nu găsim timp nici pentru noi înşine a ne asculta să ştim ceea ce de fapt avem nevoie ? Şi totuşi, se pare că da…cu toate acestea, noi, oamenii, avem mare nevoie de dragoste!

De ce? Pentru că, marea majoritate dintre noi iubim cafeaua…cu sau fără frişcă, festivă sau nu, dulce sau amară, fierbinte sau rece, în fiecare dimineaţă, sau orice alt moment al zilei şi depindem de ea; ne-am obişnuit cu băutura rafinată a o sorbi zilnic sub forma unui ritual…ne-am obişnuit cu cafeaua noastra cu frişcă… Care este legătura dintre dragoste şi cafea? Păi… să ne întrebăm aşa : oare nu cumva ne-am obişnuit şi cu persoana dragă de lângă noi (pe care ne amăgim singuri că o iubim), că ar fi acea cafea cu care ne-am obişnuit de asemenea, dar pe care categoric nu putem afirma că o iubim? Iată încurcătura…

A-ţi fi drag cineva nu este nicidecum sinonim cu faptul că iubeşti. Persoana dragă, îţi este dragă de cele mai multe ori pentru că te-ai obişnuit cu ea datorită longevităţii vremii. Ai învăţat să-i apreciezi calităţile şi să-i tolerezi defectele. Aţi « crescut » împreună ! Ori, dragostea implică mult mai mult de atât! Din nefericire o definiţie standard nu exista în ceea ce priveşte acest sentiment controversat. Poate şi noi, în graba noastră cotidiană, confundăm dragostea cu o cafea cu frişcă, cu care ne-am obişnuit a ne răsfăţa în fiecare zi…Nu trebuie uitat faptul că dragostea nu are nevoie de “acomodare”. Ea nu are nici masură, intensitate sau definiţie…ea ori exista, ori…nu. Şi cel mai uşor de identificat… este iraţională ! Nu are nevoie de motive, cauze şi explicaţii ca să existe ! Iubeşti pe acel cineva, doar pentru că aşa simţi ! Nu este nevoie de nimic în plus ! Uneori asculţi vocea şoptită de inimă şi îţi merge bine, alteori nu… şi dragostea ta este pusă pe linia de aşteptare…este amânată să bată la uşa ta. Pentru că tu inconştient ai respins-o. Revine poate peste câteva săptămâni (în cazul în care eşti cu adevărat norocos !) sau peste câteva luni sau ani…sau niciodată. În tărâmul dragostei să nu pierzi niciodată vreun tren! Să nu-l pierzi…pentru că este foarte posibil să fie numai unul singur care trece prin viaţa ta. Iar locomotivele nu-ţi plac, tu vrei un tren complet…al tău!

Să nu uităm niciodată să privim în ceaşca noastră de cafea, să ne permitem o clipa intimă de sinceritate cu noi înşine şi să avem curajul de a privi în ochi fiinţa dragă, întrebându-ne dacă nu cumva ea a devenit între timp (sau a fost chiar de la bun început) cafeaua noastră cu frişcă…şi nu dragostea iraţională şoptită de vocea inimii…

Şi cum “Boala lungă e moarte sigură…” poate că a venit timpul de a „Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi„ şi poate ar fi bine-venit să începem a gândi că este necesar să ne scutim atât pe noi înşine cât şi pe cei dragi de lângă noi de lungul şi anevoiosul drum al aşteptării marii împliniri dată de o dragoste adevărată, poate unică în această viaţă, dar care de fapt nu există…Să purcedem aşadar cu îndrăzneală şi fără laşitate în labirintul propriei inimi, descoperind dacă ceea ce freamătă acolo este dragoste…sau doar cafea cu frişcă…

Editura - EMMA, Orăștie
Coordonator proiect & Editor - Ileana-Lucia Floran
Prefațator - Adina-Cristinela Ghinescu
Coperta - Adina-Cristinela Ghinescu
Mini recenzia copertă - Adina-Cristinela Ghinescu

Controverse Existențiale (5)

2010-11-18T05:00:00.000+02:00

Un duel inutil (5)

Din ciclul Controverse existenţiale [eseuri spirituale]

un articol de Adina-Cristinela Ghinescu

„Nu credeam tot ce se zicea, până n-am venit şi am văzut cu ochii mei. Şi iată că nu mi s-a istorisit nici jumătate din mărimea şi înţelepciunea ta. Tu întreci faima pe care am auzit-o despre tine.”

FIERBINTE ESTE RUGĂCIUNEA ACELUIA CARE SE ROAGĂ CU INIMA, IAR DOMNUL O ASCULTĂ.

Şi poate ne întrebăm ce este această lume, dar mai ales ce este dincolo de ea…Există o legătură invizibilă între lumea noastră (terestră) şi lumea despre care nu ne mai amintim (spirituală) – cealaltă lume - , dar atât de strâns legată, simţindu-se uneori incomod de strident, încât pare palpabilă si reală în lumea vizuală. Însă, ceea ce este acolo, pentru noi...cei rămaşi aici, întrece cu mult capacităţile noastre perceptive date de mărimea înţelepciunii ce ne patronează…

Și cum înțelepciunea nu se capătă prin lege, ci prin credință... și cum credința nu vine de la noi... (fiind darul lui Dumenzeu pentru noi), e cam greu pentru cei ”ancorați” pe acest pământ, cei ”realiști” și cu picioarele pe pământ să încerce să vadă ce e deasupra lor, în nori... și să găsească vreodată definiția corectă a propriei existențe, ori să perceapă și altceva dincolo de palpabil și vizibil.

Uimitor, dar toate lucrurile mărețe și ascunse, egigmă pentru tine, mult prea încâlcite doar să le auzi enunțul... pot fi descoperite și înțelese simplu, doar printr-o singură capacitate: dragostea.

Dragostea îţi dă cea mai mare înţelepciune din care poţi învăţa să ierţi, să mergi mai departe, să te înalţi depăşindu-te...să iubeşti necondiţionat. Dragostea îţi dă Adevărul, pentru că Isus Cristos este Adevărul, Calea şi Viaţa… pentru că Isus Cristos este Dragoste.

Nejustificarea în sine păstrează ideea nuanţării pastelurilor de gândiri şi doctrine la un timp neconsumat, sau consumat defectuos. Va fi oare mai simplu a conştientiza, accepta şi întelege faptul că lumea în care trăim şi viaţa ce o avem nu există pentru noi fără nici un preţ?... Sau, este deja dificilă doar întrebarea?...

Oricare religie, oricât s-ar vrea ea să fie „credinţa adevărată” care duce la mântuirea sufletului - Calea spre Paradis - la un moment dat, creează confuzie, învălmăşeşte personalităţi şi vieţi, vatămă, în mod conştient sau nu, direct sau indirect. Aceste prejudicii care aduc atingere oamenilor într-o măsură alarmant de mare, izvorăsc tocmai din acest duel între religii (izvorât din orgolii, vanitate și neînțelepciune), această luptă şi concurenţă, foarte justificată de altfel, dar din nefericire justificată din motive egoiste, rău-voitoare, lipsite de înţelepciunea cerută mai cu seamă liderilor religioşi, având nici un punct tangent cu credincioşia şi Poruncile Divine, pe care toate doctrinele bisericilor şi cultelor o promovează, accentuând-o într-un mod, mai mult sau mai puţin intenţionat în scopul de a-şi atrage şi forma cât mai mulţi enoriaşi.

Urmărind firul istoric, observăm că această luptă a existat dintotdeauna, dar niciodată, absolut niciodată, nu a condus la nici o iluminare spirituală înspre Divinitate, nu a dat oameni mai buni şi mai curaţi, nu a născut nici un rod vrednic pentru sămânţa umană în nici o epocă. Să încercăm pe cât posibil să NU devenim victimele unor vanităţi şi războaie despre care avem cunoştinţă şi tocmai pentru că ştim despre ele din istorie şi versetele scripturale, să NU ne robim singuri, înrădăcindându-ne în sclavism religios, în care nici capii bisericilor nu cred.

Oare aşa ne-a fost vestită Vestea cea Bună de către Mântuitor?...

Oare aşa am fost învăţaţi că putem fi mântuiţi?... Să punem preţ pe un nume, pe o lozincă, pe o doctrină, pe o strălucire iluzorie şi să uităm ce este cu adevărat esenţial şi atât de simplu?! Oare chiar aşa ne învaţă Mântuitorul să fim?... Să judecăm aproapele pe baza alegerii lui, să dispreţuim ce nu cunoaştem?... Să-i eliminăm marginalizându-i şi să-i urâm pe toţi aceia care au găsit altă metodă de vindecare, o altă cale de salvare, alt principiu de iluminare decât am găsit noi, judecându-i a fi rătăciţi, când de fapt poate noi suntem aceia?...

Vrea să se creadă că o metodă, dacă a fost găsită de cineva şi a dat rezultate, (inutil să vorbim dacă a dat rezultate bune sau nu, atâta timp cât omul cu pricina este prins în capcana unei bezne înlesnită de propria sa lipsa de înţelepciune) poate fi folosită şi de o altă persoană, dând aceleaşi rezultate şi răspunzând cererilor şi chemărilor respectivei persoane. Dar e fals! Atât de banal şi fals! Uităm că suntem cu toţii unici, şi chiar dacă avem probleme, bucurii şi idealuri similare, asta nu înseamnă că acelaşi tratament poate vindeca la fel de bine două suflete diferite. Unii caută ceva, alţii caută altceva. În funcţie de treapta spirituală a fiecăruia, ne este dată şi înţelepciunea, care ne îndrumă să căutăm ce avem lipsă, şi tot ea ne avertizează când trebuie, sau nu... să ne oprim.

Au fost multe lucruri care mi-erau necunoscute, dar mai apoi mi-au fost revelate. Nu s-a întâmplat totul într-o zi! Nici măcar într-un an... Ci a fost o perioadă destul de lungă, timp în care am crescut şi m-am fiinţat într-o nouă casă, schimbată şi pe dinăuntru şi pe dinafară. Un alt EU cu un alt nume. Toţi sunt chemaţi dar puţini sunt aleşi. Chemaţi la ce?... Vă întrebaţi poate. Şi aleşi unde şi pentru ce?...

Vorbesc despre Dumnezeu. Vorbesc despre mântuire. Vorbesc despre pocăinţă şi trezirea sufletului şi a minţii.

Lumea a încetat să mai creadă în minuni. Omenirea este atât de vulnerabilă, închistată şi fragilă încât nu-şi poate înţelege şi admite propria condiţie existenţială. Cât de facil îmi este să văd cum un om este atras atât de uşor înspre păcat şi anexele lui şi îi este atât de greu, măcar să conştientizeze că îi este OPRITĂ Calea către Bine (Viaţă) şi a înfăptui Binele. Îmi este uşor să observ zi de zi oameni care UITĂ că nimic din ce consideră ei a fi important, sau veşnic…nu primează de fapt în viaţa lor. Îmi este atât de uşor să văd cum suflete se irosesc în van dintr-un nimic pentru nimic şi îmi este uşor să văd toate acestea pentru că şi eu cândva... mă iroseam…cândva demult.

REZISTAŢI ISPITELOR! DESCHIDEŢI-VĂ OCHII!

În fiecare zi ai create oportunități de la Tatăl Luminilor pentru a alege. Micile întâmplări de zi cu zi, lucurile frumoase sau mai puțin frumoase venite pe traseul vieții tale, nu sunt nicidecum întâmplătoare și nicicum doar așa... ca să fie acolo. Ele toate au un rost al lor bine știut și simțit de către acela care are mintea trezită și inima vie; de către acela care veghează cu ochii sufletului la ce nju se vede și despre care știe că va fi veșnic.

Alegerile tale mici din fiecare zi, îți poate contura un destin de amar și automat arunci odată cu tine, în această vâltoare periculosă și pe copiii copiilor tăi (conform blestemului dumnezeiesc, care se poate citi din Scriptură, și conform căruia Dumnezeu pedepsește chiar ființe nevinovate (în persoana unor copii cu vârste fragede și foarte fragede), pentru păcatele și greșelile generațiilor trecute din neamul respectiv), sau dimpotrivă... dacă alegerile tale sunt corecte... îți poți crea pentru tine, copii tăi și neamul tău (a IV-a până la a IX-a generație), un destin liniștit și fără prea multe ape tulburi, lucru de care te bucuri, pentru că ai avut tăria și capacitatea să preîntîmpini capcane de viață, necazuri în lanț, boli ereditare aduse cu suferință și traume pricinuite de ele... și din ce în ce mai des astăzi... chiar moartea.

De aceea, scutește-ți neamul și totodată scutește-te pe tine însuți de plâns, durere sau agonie și în fiecare zi urmărește binele și ascultarea de către Cel care te-a creat... pentru că Dumnezeu nu ne-a chemat la pedeapsă și urgisire, la viață grea și posomorâre... ci la voie bună și belșug, la pace și desfătare pe acest pământ. Și este scris: cine nu simte și nu face acestea, trăind o viață în armonie și desfătare, bucurându-se alături de Dumnezeu și trăind prin și în Isus Hristos... este de fapt sub blestem, blestemul dat de Dumnezeu pentru toți aceia care și-au întors fețele de la El, iar pentru a rupe acest blestem, este nevoie să vii la Hristos care a suferit pentru tine, care a fost răstignit petnru tine, care a murit pentru tine încă de pe vremea când tu nici măcar nu existai... e nevoie doar să iubești curat cu inima și să-ți ghidezi viața prin și în Adevărul Suprem, care e Hristos, Dumnezeul Atotputernic.

Reține că nu ți-a fost niciodată scris să suporți, să te lupți, să dai naștere, sau să fii într-un duel... ci ai fost menit la pace și desăvârșire. Iar desăvârșirea ți-o asigură roadele tale care te poartă spre mântuire... roade, care sunt rezultate din suma faptelor vieții tale... acele mici alegeri de zi cu zi despre care vorbeam mai devreme... mici și insignifiante într-o aparență mult prea banală în ziua de azi... dar care atât de greu atârnă când vine ceasul cântăririi la marea judecată a vremurilor.

Reține deci: cine poate să facă un bine şi nu-l face, săvârşeşte un păcat... pentru că tot atâtea suflete ucidem, câte din vina noastră lăsăm să se osândească.

din volumul antologic Florilegiu - proză scurtă (2010)

autor Adina-Cristinela Ghinescu

Editura - EMMA, Orăștie, 2010
Coordonator proiect & Editor - Ileana-Lucia Floran
Prefațator - Adina-Cristinela Ghinescu
Coperta - Adina-Cristinela Ghinescu
Mini recenzia copertă - Adina-Cristinela Ghinescu

Controverse Existențiale (4)

2010-07-29T08:35:00.000+03:00

Din ciclul Controverse existenţiale [eseuri spirituale]

un articol de Adina-Cristinela Ghinescu

Dragoste şi Dumnezeire
(4)

"The only difference between the saint and the sinner is that every saint has a past, and every sinner has a future."

”Singura diferenţă dintre un sfânt şi un păcătos este că orice sfânt are un trecut şi orice păcătos are un viitor.”

Şi încă ochii mei se miră,
De oamenii cum forfotesc...
Îi simt cum mor, deşi respiră
Zicându-şi vesel: „Eu trăiesc!”

E mai uşor să nu fii de acord cu ce nu înţelegi, decât să te informezi.
„Acum, deci, rămân aceste trei: Credinţa, Nădejdea şi Dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este Dragostea.” (1 Corinteni 13:13)

Sunteţi probabil cu toţii familiari cu versetul care zice că mulţi aleargă după Premiu, dar numai unul singur ajunge la el... Foarte înţelept... dar oare am înţeles noi chintesenţa mesajului?...

• Acela care ajunge la Premiu trebuie să fie LUMINĂ şi să răspândească lumină în jurul său.
• Acela care ajunge la Premiu trebuie să fie în IERTARE şi să dea iertarea celor din jurul său.
• Acela care ajunge la Premiu trebuie să fie IUBIRE şi să cultive iubirea în jurul său oriunde ar merge.

Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi. Şi în acest sens, argumentaţia bilblică:

"Nu cã am si câstigat premiul, sau cã am si ajuns desãvârsit; dar alerg înainte, cãutând sã-l apuc, întrucât si eu am fost apucat de Hristos Isus." Fraţilor, eu nu cred cã l-am apucat încã; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mã spre ce este înainte, alerg spre ţintã, pentru premiul chemãrii cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus." (Filipeni 3:12-14)

"Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi." (Matei 5:11-12)

"Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sã facã de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sã facã de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încã lucrurile care nu sunt, ca sã nimiceascã pe cele ce sunt;" (1 Corinteni 1:27-28)

"Cãci nimeni nu poate pune o altã temelie decât cea care a fost pusã, şi care este Isus Hristos." (1 Corinteni 3:11)

"Voi aţi fost cumpãraţi cu un preţ. Nu vã faceţi dar robi oamenilor." (1 Corinteni 7:23)

"Cãci Dumnezeu, care a zis: "Sã lumineze lumina din întuneric", ne-a luminat inimile, pentru ca sã facem sã strãluceascã lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos." (2 Corinteni 4:6)

"Comoara aceasta o purtãm în nişte vase de lut, pentru ca aceastã putere nemaipomenitã sã fie de la Dumnezeu şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpãnã, dar nu deznãdãjduiţi; prigoniţi, dar nu pãrãsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. Purtãm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus sã se arate în trupul nostru. Cãci noi cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus sã se arate în trupul nostru muritor. Astfel cã, în noi lucreazã moartea, iar în voi viaţa. Însã fiindcã avem acelaşi duh de credinţã, potrivit cu ceea ce este scris: "Am crezut, de aceea am vorbit!" şi noi credem, şi de aceea vorbim." (2 Corinteni 4:7-13)

"Cãci Dumnezeu este Acela care lucreazã în voi, si vã dã, dupã plãcerea Lui, si voinţa şi înfãptuirea." (Filipeni 2:13)

Interesant acest ultim verset...
De aici putem deduce limpede că nu omul este acela care e capabil să se descurce singur în viaţă, cum unii tind să creadă, că singuri s-au descurcat şi tot singuri au răzbit, că singuri şi-au dobândit belşug şi averi şi tot meritul este al lor. Nu! Greşit! Conform Bibliei (care este infailibilă!), omul nu poate realiza nimic fără Dumnezeu.
Deşi cei mai mulţi au impresia că efortul şi munca lor i-a condus în poziţiile pe care le au, aceasta nu este decât o iluzie. Ehee, la câte nu visează lumea... dar câte i se împlineşte?... Şi câte eforturi nu fac unii pentru anume dorinţe a şi le împlini, dar ajung la final cu împlinirea a altor lucruri în vieţile lor, din simplu motiv că Dumnezeu nu le-a permis ceea ce vroiau ei, ci numai ceea ce a vrut EL pentru ei?... Da, interesant într-adevăr... Cu cât aprofundăm, cu atât începem să înţelegem... Dar să gândeşti este un risc! Ţi-l asumi tu oare?...

Henry Ford spunea în acest sens: „Să gândeşti este munca cea mai grea, poate de aceea puţini se şi încumetă s-o facă.” Şi ce adevăr a spus!...

Aşadar, dacă El nu lucrează în noi şi dacă El nu are plăcere să dea voinţă (orientarea conştientă a omului spre realizarea unor scopuri în viaţă), precum şi puterea de a le înfăptui... asta înseamnă fără echivoc că oamenii nu pot de unii singuri face absolut nimic.
Wow! Ceva iritant! Ceva la care unii se zgribulesc auzind această afirmaţie... fie din sentimentul neacceptării, fie din cel al fricii, sau al nimicniciei de care brusc au fost făcuţi conştienţi în ceea ce îi priveşte, ca şi condiţie umană. Dar, ştiţi ce se spune, nu? Mai bine un duş cu apă rece mai devreme, decât ani mulţi în pribegie, dezorientare, iluzie şi chiar durere şi agonie, în unele cazuri. Este întotdeauna recomandat să te trezeşti mai din timp... pentru că acel ceas al redeşteptării fiinţei tale, oricum va veni. Şi este ideal să te găsească pregătit. (informat, cel puţin)

Nimeni nu poate cunoaşte deplin şi în lumina Adevărului suveran pe semenul său de pe pămâmt, după umblarea acestuia în afară, care poate fi o umblare (conduită comportamentală) vrednică sau nu, credincioasă sau necredincioasă, una mincinoasă sau autentică, ci numai prin însuşi harul Domnului Isus Cristos, care cunoaşte toate lucrurile şi este însuşi Adevărul absolut. Aşadar, să cerem acest har, această putere divină de a vedea cu şi prin ochii Domnului, fie şi pentru câteva secunde, ceea ce nu înţelegem şi am vrea să înţelegem, ceea ce vrem să cunoaştem mai mult... dar să cerem cu credinţă şi cu o inimă curată şi EL va spulbera ceaţa zidită din îndoială.
Aşadar, oameni buni, nu mai judecaţi pe cel de lângă voi, pe care credeţi că-l cunoaşteţi, sau credeţi că aveţi dreptul a-l promova sau a-l destitui! Doar Unul are dreptul de a face asta! Şi nu sunteţi voi!
Dumnezeu să ne ajute să creştem în iubire, acceptare şi iertare! Amin.

Iubirea este cel mai sublim sentiment din care poţi învăţa să ierţi, să cunoşti, să fii liber, să tolerezi, să simţi, să iubeşti necondiţionat şi să creşti spiritual. Şi nu uita, iubirea nu moare niciodată...
Omul trebuie să înveţe să înţeleagă că tot ceea ce seamană, aceea va şi secera... într-o zi.
Omul trebuie să nu se mai raporteze la om, înspre a-şi evidenţia calităţile sau defectele, ci să se raporteze la "Omul" care a acceptat de bună voie să moară pentru noi toţi, Singurul Om prin care putem trăi şi căpăta viaţă eternă, iar Acesta nu este Altul decât ISUS CRISTOS. Abia atunci omul de rând va înţelege cât de mic este... Cât de mic este în dragoste şi dăruire şi cât de mare este în egoism, răutate, superficilaitate şi egocentrism. Nu este nimic extraordinar să te compari cu un alt semen al tău; mereu vei alege pe cineva care nu excelează unde excelezi tu, ca rezultatul experimentului să iasă în favoarea ta... Dar este atât de uman şi totodată divin, să te măsori (compari) cu cineva care este mai mare ca tine şi te întrece cu mult în toate... cineva care excelează în toate şi tu nu-l poţi ajunge...
Această dorire de a fi ca Cel care te-a creat şi ţelul pe care îl ai de a tinde să fii mai bun decât eşti în toate, nu poate fi numit decât HAR...

Eseu spiritual inclus în volumul antologic
Florilegiu – proză scurtă (2010)

Editura - EMMA, Orăștie
Coordonator proiect & Editor - Ileana-Lucia Floran
Prefațator - Adina-Cristinela Ghinescu
Coperta - Adina-Cristinela Ghinescu
Mini recenzia copertă - Adina-Cristinela Ghinescu

Copyright © 2007-2010 Adina-Cristinela Ghinescu. Toate drepturile rezervate.

Controverse Existențiale (3)

2010-07-29T08:02:00.000+03:00

Din ciclul Controverse existenţiale [eseuri spirituale]

un articol de Adina-Cristinela Ghinescu

Dumnezeu a creat ORIGINALE, nu copii xerox
(3)

Cine sunt eu să spun cuiva despre o încredinţare pe care o are, să i-o permit sau să i-o interzic?... Am acest drept?!... Cine sunt eu să aprob sau să interzic cuiva modul în care Dumnezeu îi vorbeşte acelei persoane?… Și în final, cine suntem noi să limităm prin constrângere, sau să forțăm prin impunere și intimidare ca un om să ne adopte principiile, standardele și încredințările personale privind Divinitatea?...

Am eu oare puterea (permisiunea), să primesc (să mă înfrățesc), sau să exclud (să marginalizez) pe vreunul dintre semenii mei?... Am acest drept?!... Am eu oare ca și simplu om, această libertate gratuită, mai ales dacă mă mai consider și creștin?...

Iată care sunt întrebările pe care fiecare dintre noi ar trebui să le găsească în inima lui și să le cerceteze cu băgare de seamă în momentul în care simte că mugurii prejudecații și firea pământească, fariseic vor cu subtilitate să-și facă loc acolo, dându-ne impresia ca și cum ar fi ale noastre, păcălind pentru un scop bine definit și dorind să ajungă și la duhul nostru, viciindu-l prin raționament omenesc și în mod subtil depărtându-l astfel de Tatăl Creator.

Dumnezeu a făcut originale, nu copii! Dumnezeu ne-a creat pe toţi diferiţi, nu identici! Roagă-te stăruitor cu inima aprinsă întru a fi pe deplin încredinţat că ceea ce faci şi în ceea ce crezi, face parte cu adevărat din prerogativele lui Dumnezeu. Poţi căpăta acest răspuns de la El prin stăruinţă în rugăciune și credință, atunci când îţi doreşti cu ardoare a împlini voia Lui şi inima ţi-e plină de a fi plăcut Domnului… și Domnul tău vine şi îţi răspunde. Nu există o metodă standard. Dar, cel mai important este că vei şti în inima ta răspunsul Lui şi-l vei recunoaşte după puterea (nezdruncinarea) cu care ţi-a fost trimis acest răspuns… După siguranţa puternică și statornicia simţirii tale, care nu este alta decât încredinţărea dârză și foarte clară pe care ai primit-o în acel moment, pe care n-o poţi justifica nici măcar ție însuți, cum și nici puterea (neînduplecarea) simţită îndârjit şi pregnant nu ți-o poți explica, și din care nimeni nu te poate zdruncina sau smulge, ori convinge de contrariul, oricâți ți-ar spune că n-ai avea dreptate. Și se întâmplă astfel, pentru ca tu să primești un răspuns. Un răspuns de care ai nevoie, pe care l-ai cerut și pe care El ţi l-a oferit, prin har și credință (oferite generos tot de către El!), ca tu să înțelegi că ţi s-a răspuns la întrebare… Dumnezeu dorește ca tu să ai o gândire complexă (a cugeta la rosturile propriei tale existențe vremelnice), vedere adâncă (înlăturată astfel va fi superficialitatea și drum deschis către cele nevăzute dar eterne), inimă fierbinte (înlesnind apropierea de El, constituită în a fi cea mai aprinsă dorință a Domnului), încredinţari corecte, din Adevăr şi pe placul Său, ceea ce-ți asigură garantat întâlnirea cu El și petrecerea vremurilor viitoare de veșnicie împreună. Chiar și aici îți arată dovada Lui de dragoste... cât de mult te iubește și cât de mult vrea ca tu să cunoști Adevărul... care este El.

Noi, ca şi oameni, trebuie să ne dăm credit unii altora mult mai mult decât o facem în prezent. Asta pentru că omenirea are nevoie de descătuşare, de eliberare din captivităţi religioase şi dogmatice…pentru că a venit vremea ca omenirea să-L descopere pe Dumnezeu aşa cum este El şi cum vrea El să se reveleze fiecăruia dintre noi, pentru a nu mai fi robiţi şi nefericiţi, închişi într-o dogmă ce ne stăpâneşte şi care a fost formată cândva tot de oameni şi în care credem probabil mai mult decât credem în EL. Aceste canoane şi reguli, au avut la vremurile lor cerinţe şi fundamente probabil raţionale, ajungându-se la luarea de aceaste decizii din motivaţii justificate şi pentru anumite considerente. Dar oare s-a ţinut seama şi de considerentul lui Dumnezeu?… Date fiind vremurile şi evoluţia lumii la acea perioadă tulbure şi de mare confuzie privind creştinismul (şi nu numai), nu prea putem să-i condamdăm pe strămoşii nostri că ei ne-au robit şi ne-au vătămat indirect prin punerea în practică a viziunilor proprii, nu-i aşa?… Acum, fiecare să gândească pentru el.

A venit vremea ca noi să lăsăm moştenire urmaşilor noştri ADEVĂRATELE ÎNCREDINŢĂRI ale lui Dumnezeu, iar acestea nu se capătă în chip lumesc…ci prin gândire duhovnicească…prin har, prin Duh Sfânt…prin insistenţă şi rugăciune, prin chemarea Domnului întru a ne răspunde, chemare făcută cu tot miezul fiinţei tale. Şi conform îndrumării: „Cere şi ţi se va da!” …vei primi răspunsul tău ce te va dezrobi din falsele încredinţări date de tradiții şi dogme în care trăieşti poate mai supus, decât trăieşti de fapt supus lui Dumnezeu, care nu se înscrie în nici o regulă. El nu poate fi definit, El nu poate fi descris și nici delimitat, El este invincibil, El este irezistibil, dupa mai bine de 2000 de ani domină știința, arta, literatura, istoria, filosofia, ș.a.m.d., cei care nu-L cunosc nu îL suportă, dar nu pot trăi fără El, la moarte El a fost dat, dar moartea nu L-a primit, mormântul I se pregătise, dar acesta nu L-a putut adăposti, nu ți-L poți scoate din minte, nu-ți poți ignora inima când îți vorbește acolo, nu poți supraviețui fără El, nu poți trăi fără El, oriunde te-ai ascunde, El te găsește, oricât ai fugi de El, El tot acolo este, El este mai presus de sfârșit... pentru că El este Începutul, El este mai presus de moarte, pentru că El este Viața, El este mai presus de tradiții, definiții și canoane, pentru că El a venit să desființeze idolatriile, să spargă dogmele, să dărâme tradițiile, să facă loc celor necategorisiți, să dea un nume nesupușilor, să ridice adevărul și să facă de rușine minciuna, să arate inimile și să arunce etichetele din piep, El este care primește pe toți cei care L-au respins odinioară, El iartă ce omul nu poate ierta și iubește pe cei care nu sunt asemenea Lui, El are loc pentru toți, noi nu avem loc între noi, El ne-a dat pământul în stăpânire să-i culegem roadele, noi îl devastăm și-l pustiim, El ne scapă de fiecare dată din necaz și tot noi suntem răzvrătiții, El ne ascultă întotdeauna, noi nu avem timp pentru El, El ne pune mâncare pe masă, noi uităm să îi hrănim săracii (care zice că sunt ai Lui), El e dincolo de timp, spațiu și limită... noi, biete ființe muritoare și cu durată limitată de trai. El e magistral... El este Isus Cristos. El este Domnul nostru, Mântuitorul nostru, Regele nostru... El este Dumnezeu.

Conform Bibliei, cine îl cunoaște pe Dumnezeu, comportă caracteristicile Lui; dobândește caracterul Lui, împrumută simțirile Lui, prețuiește, cântărește și echivalează ca și El, își însușește valorile Sale, faptele și vorbirea, personalitatea i se asemănă, cine îl cunoaaște pe El trăiește cinstit și nu suportă minciuna, nedreptatea, trufia, aroganța, dar cunoaște mila, compasiunea, empatia, dragostea desăvârșită (nativ!) și se lasă întotdeuna pe sine mai prejos pentru a da voie altora a ajunge primii, cine îl cunoaște și este în Cristos flămânzește cu bucurie, ca să sature un sărman fără a-l judeca, nu-și încalcă principiile de morală divină și nici nu cade la învoială cu păgânii pentru câștig urât sau interese, oricât de mult ar fi presat și constrâns... Cine îl cunoaște pe El, are curaj să înfrunte oștiri, să spună adevărul cu prețul vieții și nu cunoaște teama, acela care îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu prin persoana Fiului Său mult iubit, a învățat să meargă pe apă și să creadă imposibilul, să iubească desăvârșirea, să fie prieten cu răbdarea, truda, persecuția și adevărul, să fie vrăjmaș cu fățărnicia, egotismul, idolatria și dezmățul de orice natură ar fi el.

Iar când Dumnezeu te iubește... vei ști...atunci putința ți se va lua și cu ea multe fără de care credeai că nu poți exista și te vei afla neputiincios, lovit și prigonit de către cei iubiți, în care ai crezut dintotdeauna... și toate acestea, în scopul de a te smeri (evlavia fiind prima treaptă ce duce pe drumul spiritual anevoios și lung al acceptării de sine și lepădării de fire) și a-ți aminti povestea bârnei din ochi, ceea ce ești...precum și a-ți plăti polițele propriului trecut, sau după caz, și a strămoșilor neamului tău, toate astea pentru a-L recunoaște și accepta ca Ceea ce și este: Stăpânul tău... și a-i da slava cuvenită, ca mai apoi, în calitate de angajat permanent al Lui, printr-un contract de veșnicie, să începi a-I căuta și alte oi rătăcite, cum și tu ai fost odată, și a-ți exercita menirea de a le aduce înapoi la turmă, de unde fost-au îndepărtate prin șiretlicuri murdare și subtile de către tatăl minciunii... pentru ca în final, a se constitui Mireasa cea mult așteptată de către toți copiii Lui... și zilele ce vor urma...

Am spus mai devreme că trebuie să ne dăm mai mult credit unii altora…că trebuie să ne încredem mai mult unii în alţii, să nu ne mai judecăm şi să nu ne forţăm să simţim, să gândim, să acţionăm toţi în acelaşi mod! N-am fost creați roboți! Și nici fără rațiune proprie sau inimă. Avem cu toții înzestrări alese ca să ne facem curaj să fim NOI ÎNȘINE.

Precum a mai fost spus și cu alte cuvinte de către predecesorii mei… Dumnezeu a creat ORIGINALE, nu copii xerox! Şi cum apostolul Pavel întăreşte această idee: „…fiecare să rămână în încredinţarea lui …”și ”fiecare a fost chemat la ceva...”, ar trebui să acordăm mai multă importanţă acestui detaliu şi să acţionăm în consecinţă... căci toate lucrurile sunt prin El și lucrează spre slava lui Dumnezeu.

Fiți binecuvântați cu Adevăr!

Eseu spiritual inclus în volumul antologic
Florilegiu - proză scurtă (2010)

Editura - EMMA, Orăștie

Coordonator proiect & Editor - Ileana-Lucia Floran

Prefațator - Adina-Cristinela Ghinescu

Coperta - Adina-Cristinela Ghinescu

Mini recenzia copertă - Adina-Cristinela Ghinescu